CICCIU FARERI

Ricostruzione storica dialettale di un “personaggio”   realmente vissuto ad Augusta tra gli anni ‘50/’70.

Emanuele e Clotilde di Savoia in visita ai poveriTuttu sgangulatu e a varba longa, ca coppula a cammisa sciuta i fora e a giacca scura,  i pantaloni co rigu e i scappi ca ucca-perta, stati e mmernu è peri peri ddu “pazzu” di Cicciu Fareri. Mentri è bonu ca passia ci pigghia e cumincia na litania,  appoi un carusu ccia babbia e u-ssicuta a coppi i bossa ppi tutta la via; quannu ci pigghia a matinata, via cu na bella cantata. Ma attenzioni passannuci a latu senza ririri, ca senti buffuniatu e se si n’accoggi poi scattia, rapiti cielu cu cc-ammatti pinia. I carusi de Cappuccini ca u virunu quasi tutti i matini, quannu nesciunu da scola  ppi forza cc-ana rumpiri l’ova, tantu poi scappunu, e iddu nun i trova. Ma a cosa cchiù bella,  ma bella assai è ca si dici ca pari scammisatu inveci soddi nnavi ppi-n casatu, cu dici ca è riccuni, cu sapi ca è figghiu di nu baruni; ma cu è daveru stu cristianu ca nuddu ci duna na manu. Forsi è unu cchiù spettu, cettu, i tutti pari ca si godi la vita spinsieratu e tira a campari.

      Alessandro D’Oscini